Home / Lifestyle / De la Haga, la Bucureşti. Drumul “Fetei cu cercel de perlă”

De la Haga, la Bucureşti. Drumul “Fetei cu cercel de perlă”

Cum a reuşit Bogdan Vasilescu, directorul general al Grup Transilvae, să pună România pe harta livrărilor speciale pentru reproducerile „elevated printing”.

De aproape 27 de ani, lumea industriei de tipar îl ştie pe Bogdan Vasilescu, directorul general al Grup Transilvae, drept unul dintre cei mai implicaţi furnizori de soluţii şi servicii complete pentru industria grafică din România. Compania sa a crescut o dată cu piaţa, inovând şi educând continuu o industrie care şi-a dorit să ţină pasul cu pieţele externe.

Puţini ştiu însă că Bogdan Vasilescu este un colecţionar pasionat de artă, în general, şi de artă contemporană – în special. „Îmi plac foarte mult lucrările lui Horia Damian şi Paul Neagu. Sunt favoritele mele şi sunt pasionat deja de mulţi ani de lucrările lor”, mărturiseşte Bogdan Vasilescu. De câţiva ani buni, Grup Transilvae este unul dintre sponsorii Muzeului Naţional de Artă Contemporană. Dar în acelaşi timp, şi unul dintre cei mai discreţi – o spune chiar directorul  muzeului.

La fel de mult îi plac şi proiectele unora dintre clienţii săi, designeri sau artişti pe care i-a încurajat să vină la el cu proiecte şi să-i ajute să le pună în aplicare. „Am început asta undeva prin 1991-1992, când am organizat prima expoziţie de computere Apple la Cluj (la vremea aceea, compania era distribuitor exclusiv Apple în România) într-o galerie de artă, în spaţiile Muzeului de Artă din Cluj”. Continuă să se implice şi astăzi în proiecte gândite să creeze punţi între creativi şi industria de print digital, aşa cum a fost, bunăoară, proiectul BeDimensional din 2017, care a scos la iveală gradul mare de aplicabilitate al printului digital personalizat pe domenii mai puţin explorate până în acel moment: arhitectura şi amenajările de interior. De la tapet şi tablouri imprimate, la mobilier sau pantofi, printul digital poate fi folosit cu rezultate impecabile, creând emoţii şi conexiuni cu autorii. „Chiar și o sticlă de vin este emoție ambalată într-o sticlă, o capsulă a timpului care păstrează o senzație plăcută.” (Îi place să povestească, şi o face într-un mod jovial şi foarte plastic.)

„Niciun tablou nu are valoare fără poveste”

Pasiunile nasc poveşti, iar Bogdan Vasilescu este autorul celei de mai jos.

Având încă din 2013 un parteneriat strategic cu Canon CEE, ştia că producătorul japonez dezvoltase la un moment dat o tehnologie extrem de interesantă – „elevated printing” (aşa-numita imprimare multistrat, în relief). „Este vorba de imprimarea pe o înălţime de câţiva milimetri, prin depunerea mai multor straturi, nu e o imprimare 3D”, explică Vasilescu.

Canon a dezvoltat această tehnologie în urmă cu câţiva ani în proiectul Eiger, care a constat în studierea posibilităţii unei imprimante de a depune în acelaşi punct mai multe straturi succesive de cerneală. La vremea respectivă, tehnologia a fost testată pe mai multe aplicaţii, de genul hărţilor pentru reţelele de utilităţi ale oraşelor, aplicaţii pentru braille sau cele din zona artistică – care au stârnit cel mai mult interesul specialistului în imprimare digitală.  

Ei au reuşit să ajungă la o înţelegere cu câteva muzee pentru a realiza o scanare tridimensională a tablourilor până în cele mai mici detalii – cu bune, cu rele, cu defecte, cu crăpături, cu deteriorări sau restaurări – şi apoi să reproducă un tablou practic identic cu originalul. Este foarte important pentru un pasionat de artă să vadă tuşa artistului, să poată să se gândească cum a lucrat, în ce fel, cu ce tehnică anume. De fiecare dată când te uiţi la un tablou găseşti ceva nou în el, dacă eşti atent la detalii, şi faptul că cei de la Canon au reuşit să facă lucrul acesta este remarcabil”, povesteşte Vasilescu.

La ora actuală, numărul de reproduceri cu ajutorul tehnologiei „elevated printing” este extrem de mic, toate fiind certificate de muzeele care deţin lucrările originale. Interesant este însă că, în paralel cu reproducerea practic tridimensională a tablourilor, identice cu originalul, se desfăşoară un proces de cercetare a substanţelor care se regăsesc în vopselurile originale folosite la tablouri. Scopul este cât se poate de nobil: realizarea unor predicţii în ce priveşte felul în care arătau lucrările la momentul la care au fost pictate, adică acum câteva sute de ani.

„Finalitatea proiectului ar fi aceea de a imprima şi a pune lângă un original şi o variantă a originalului aşa cum ar fi arătat ea la momentul în care pictorul şi-a terminat lucrarea. Şi mi se pare fabulos faptul că o pictură de acum sute de ani, îmbinată cu tehnologie digitală modernă, poate să deschidă o nouă perspectivă asupra artei. Sigur că aici nu vorbim de artă contemporană, ci doar de metode contemporane de a adăuga ceva la o poveste. Până la urmă, niciun tablou nu are valoare fără poveste”, continuă el.

Lucrarea din sufragerie pune România pe harta livrărilor speciale

Din momentul în care a aflat de existenţa acestui proiect, Bogdan Vasilescu şi-a dorit să-l prezinte şi în România. Şi a făcut-o. Sub forma unui cadou de suflet dăruit soţiei, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere. Soţia sa “are o pasiune pentru tablourile lui Jan Vermeer van Delft”, aşa că s-a gândit să facă o copie după “Fata cu cercel de perlă”, una din capodoperele lui Vermeer, cunoscută şi ca “Mona Lisa Nordului” sau “Mona Lisa olandeză”. Pictura originală este expusă în prezent la Muzeul Mauritshuis din Haga.

Există o singură companie care colaborează cu Canon în Statele Unite pentru producerea acestor lucrări.

 

I-am contactat, dar nu livrau în România. Am vorbit cu cei de la Canon, le-am povestit şi lor, şi celor din Statele Unite ce facem (Grup Transilvae – n.r.) şi au adăugat România la lista celor 10 ţări în care trimiseseră astfel de reproduceri. E un număr mic, pentru că sunt încă destul de scumpe: ca să imprime o singură lucrare, maşinile lucrează zile întregi sau chiar săptămâni. Nu ştiu să vă spun cât a durat imprimarea pentru lucrarea aceasta Vermeer, dar a costat undeva sub 2000 de dolari. Este puţin, comparativ cu originalul”, spune Bogdan Vasilescu.

Apoi a fost simplu: lucrarea a fost ambalată foarte bine şi expediată fără niciun fel de risc. Zâmbeşte, la final, cu o mândrie nedisimulată: „Deocamdată, sunt singurul din România care are o copie de acest gen.”

 

Citeşte şi

Cum îşi începe dimineaţa directorul general de la Barleta, Horaţiu Damsa

Compania Barleta este astăzi, după 25 de ani de activitate, unul dintre cei mai mari …