Home / Stiri / Interviu / Interviu cu directorul Vrancart despre planurile de extindere, supraaglomerarea pieţei de ambalaje şi problemele legislaţiei de mediu

Interviu cu directorul Vrancart despre planurile de extindere, supraaglomerarea pieţei de ambalaje şi problemele legislaţiei de mediu

Piaţa locală de carton şi ambalaje din carton este destul de aglomerată, ţinând cont că marii jucători au modernizat producţia, construind totodată fabrici noi, spune Ionel Ciucioi, directorul general al Vrancart.  În ciuda concurenţei acerbe, compania mizează pe o creştere a businessului cu circa 10%, în acest an, datorită investiţiilor. Vrancart a instalat anii trecuţi cea mai modernă maşină de carton din România, ce a condus la o creştere cu 30% a producţiei în unitatea principală, de la Adjud.

Concurenţa de pe piaţa de carton şi ambalaje din carton e tot mai acerbă. Cum face faţă Vrancart acestei competiţii?
Într-adevăr, s-au făcut fabrici noi, au existat modernizări şi majoritatea jucătorilor şi-au crescut capacitatea, iar piaţa e destul de aglomerată. Presiunea concurenţială a crescut chiar destul de mult faţă de acum 2-3 ani. La rândul nostru am făcut multe investiţii. Am mărit capacitatea de producţie la Vâlcea, iar la Adjud am făcut investiţii foarte mari, am construit o fabrică nouă, am schimbat maşina de carton, avem hale noi, echipamente periferice noi, ceea ce a condus la creşterea producţiei cu 30%. Cea mai mare investiţie de până acum a fost la Adjud, unde avem fabrica de hârtie, maşina de hârtie şi topitoria.  Anul acesta este în curs modernizare punctul de lucru de la Vâlcea, unde vom extinde halele, renovăm şi vom aduce maşina de carton pe care am schimbat-o la Adjud. Înainte de a o aduce, maşina va fi modernizată. În 2019, investiţiile vor urca la circa 15 milioane de euro.

Anii trecuţi aţi dus o campanie destul de intensă de achiziţii. Cum decurge integrarea unităţilor preluate?
Anii trecuţi am cumpărat trei companii: Giant Târgu Mureş, Rompaper şi o a treia fabrică, la Vâlcea. Primele două aveau activitate, iar în cel de-al treilea caz a fost achiziţie de active. La fabrica de la Vâlcea am achiziţionat activele unei unităţi care a dat faliment. Ne-a interesat spaţiul şi forţa de muncă. Activitatea era încheiată deci nu existau contracte, dar aveam nevoie de un loc unde să creăm o secţie de producţie şi de oameni care să ştie să lucreze în industrie. După achiziţie am investit destul de mult pentru a pune utilajele în funcţiune. Am început procesul de integrare în 2017, am văzut că merge şi am crescut foarte mult producţia şi numărul de angajaţi. Numărul de angajaţi a crescut de la 60 la circa 100, în doi ani, iar acum suntem în curs de modernizare şi extindere a capacităţii acolo. Producţia efectivă a crescut de la 300 de tone la 1.200 de tone pe lună. Şi la Giant Târgiu Mureş, care a fost de fapt prima fabrică achiziţionată, în 2015, producţia a crescut bine. Nivelul producţiei şi al cifrei de afaceri este acum cu circa 30% mai mare decât în momentul achiziţiei. Dar suntem blocaţi de spaţiu. Pentru a ne dezvolta mai mult trebuie să găsim spaţiu suplimentar. Deocamdată nu avem unde să punem alte maşini. Cartonul are nevoie de foarte mult spaţiu şi la depozitare, şi la transport. Analizăm unele opţiuni de dezvoltare acolo.
Rompaper este a treia companie cumpărată. Acolo facem şerveţele, batiste din hârtie etc.

Ce operaţiuni se derulează în fiecare unitate?
La Adjud avem şi maşină de carton şi converting, la Vâlcea la fel, iar la Târgu Mureş avem doar echipamente de converting, deci se fac numai cutii din carton.

Care a fost strategia, atunci când aţi ales să vă extindeţi prin achiziţie?
În principiu, dezvoltarea a fost făcută pe criterii teritoriale, ca să acoperim toată ţara. Cartonul este o piaţă regională şi ajută să fii mai aproape de client. Nu poţi deservi cu o unitate toată ţara. Cei mai mulţi producători sunt amplasaţi în zona din centru, ca să acopere mai bine toată ţara. Noi acoperim de la Adjud zona Moldovei, Bucureştiul şi curbura Carpaţilor, iar partea de Sud şi judeţe precum Timişoara, Arad, Alba, le acoperim de la Vâlcea. Cu secţia de converting de la Târgu Mureş deservim partea de nord a ţării.

Care sunt principalii clienţi Vrancart pe segmentul ambalaje?
Spre deosebire de ceilalţi jucători, Vrancart este specializată mai mult pe plăci din carton, nu pe cutii. Circa 70% din producţie o vindem sub formă de plăci, către alţi convertori independenţi. Practic, susţinem firmele mici şi mijlocii care fac cutii. Avem şi clienţi mari, cum ar fi Coca Cola, Smithfield, Ocean Fish, pentru care facem cutii. La Coca Cola livrăm în special protecţia care se pune între baxuri, la Smithfield livrăm acele cutii în care se pune carnea.

Clientul furnizează designul sau Vrancart are propriul departament de design?
Chiar dacă avem un design care vine de la client, produsul trebuie adaptat la structurile noastre. În funcţie de caracteristicile hârtiei pentru carton, stabilim şi caracteristicile cutiei. Avem grijă ca respectiva cutie să satisfacă nevoile clientului, dar să fie şi pentru noi optim să o producem, să nu avem pierderi mari.

Aveţi în plan alte achiziţii în 2019?
Nu ne-am propus să mai facem o achiziţie anul ăsta. Dacă apar oportunităţi, le analizăm, dacă nu, asta e. Trebuie să vedem ce se întâmplă cu economia. Industria ambalajelor are legătură cu toate domeniile. Servim de la producători de mobilă şi producători auto, până la distribuitori de mâncare, pizza etc. O scădere a producţiei industriale în România înseamnă şi o scădere a industriei de ambalaje.Ambalajele se exportă foarte puţin pentru că preţul pe unitate este mic şi volumul e foarte mare. Exportăm doar în Moldova, Bulgaria şi Ungaria, maximum 20% din producţie. Aşa că suntem dependenţi de piaţa internă.

Care ar fi principalele provocări ale lui 2019?
Piaţa hârtiei pentru carton este foarte afectată acum, din cauza scăderii preţului internaţional cu peste 20%, ceea ce ne-a redus mult vânzările externe, pentru că nu mai e eficient să faci vânzări afară. În schimb, piaţa de carton ondulat e stabilă, poate în uşoară creştere, iar piaţa de hârtie igienică este stabilă, de asemenea. Lucrăm cât mai mult ca să integrăm producţia de hârtie în cea de carton. În ultimii 3 ani, am crescut cu circa 30% producţia de hârtie şi utilizarea internă a acesteia. Circa 80% din hârtia produsă o convertim intern, iar 20% o vindem.

Cum vedeţi evoluţia cifrei de afaceri în 2019?
În primele şase luni, cifra de afaceri a crescut cu 10%, în special datorită vânzărilor de cutii şi carton. Cred că vom avea o creştere de 10% a cifrei de afaceri până la finalul anului, datorită investiţiilor făcute. Acum avem cea mai modernă maşină de carton din România. Cu modernizarea de la Vâlcea, care va aduce un plus de capacitate, vom avea şi o creştere de volum, în 2019. 

Se produce carton la jumătate din capacitate

Mai este loc de creştere pe piaţa de carton din România?
Este foarte greu. În prezent, capacitatea de producţie din România este de două ori mai mare decât cererea. Deşi s-ar putea lucra în trei schimburi toţi lucrăm în două schimburi sau un schimb jumătate. E o competiţie mare, iar cu investiţiile făcute competiţia a devenit şi mai acerbă, ţinând cont şi de puterea financiară a grupurilor cu care concurăm. Pe piaţă sunt opt jucători mari, din care, în afară de Vrancart, e vorba de companii internaţionale ce au minimum 500 de milioane de euro cifră de afaceri, la nivel internaţional.

Ar putea cartonul să „fure” din piaţa altor tipuri de ambalaje, dat fiind că se utilizează tot mai multe produse ecologice?
Într-adevăr, ambalajele din hârtie prind tot mai mult. Aşadar, nu cele din carton, ci acelea din hârtie, adică pungi de hârtie, pahare. Or, niciun mare producător din carton nu face ambalaje din hârtie. Cea mai mare firmă producătoare de ambalaje din hârtie de la noi este Barleta. Dar ei folosesc un tip de hârtie care nu se produce în România – hârtia din craft, din fibră virgină, care se importă. Prin urmare, nu cred că putem profita de această reorientare a cererii.

Lipsa infrastructurii şi blocajele legislaţiei mediului generează probleme majore

Au apărut o serie de modificări legislative care vă privesc în mod direct. Una dintre ele ar fi creşterea  salariului minim. Cum vă afectează?
Salariul minim creşte,  într-adevăr, deşi nu are treabă cu productivitatea. Dar cea mai mare problemă este cu infrastructura. Numai din Adjud pleacă zilnic peste 50 de tiruri. Dacă trebuie să ajungă în Ungaria, sunt necesare 2 zile. Prin urmare, Vrancart nu mai poate trimite cartonul acolo, deoarece costă extrem de mult.
Totodată, ne afectează mult legislaţia de mediu pentru că Vrancart este în acelaşi timp şi colector de hârtie, de la persoane juridice. Legislaţia nu ne permite să mergem să colectăm şi de la persoane fizice, ceea ce înseamnă că pierdem o resursă majoră de materie primă. Autorităţile încearcă să lase procesul colectării pe seama firmelor de salubritate, ceea ce nu e ok, pentru că hârtia şi cartonul sunt o marfă, nu un deşeu. Firmele de salubritate nu sunt pregătite pentru aşa ceva pentru că o hârtie pe care o colectezi împreună cu deşeul nu se mai poate folosi, se impregnează.
Or, dacă am prelua această colectare, de la persoanele fitice, am putea să găsim metode ca să determinăm oamenii să fie  motivaţi să nu mai amestece cu gunoaie resturile de hârtie. De exemplu, am putea oferi stimulente sau pur şi simplu am putea colecta hârtia gratuit, fără să mai percepem un cost. 

Vrancart este, totodată, un mare angajator. Cum reuşiţi să găsiţi forţă de muncă?
În Adjud, încă mai găsim forţă de muncă, dar nu găsim personal calificat. Mecanici, electricieni, operatori de maşini – aceştia sunt forţa calificată pe care ne bazăm. Am reuşit să ne completăm echipa de specialişti plătind mai bine decât se plăteşte în zonă.

Citeşte şi

Cum luptă Carrefour, Lidl şi Kaufland împotriva poluării cu plastic

Tot mai mulţi retaileri alimentari de la noi au luat în ultimele luni măsuri prietenoase …